De câte ori a fost invadată România de Rusia: 12 episoade istorice și posibilitatea unei a 13-a invazii în contextul geopolitic actual

Cele 12 invazii rusești: o lecție dureroasă din istorie

Primii pași ai expansiunii ruse în spațiul românesc

Prima invazie rusească consemnată a avut loc în 1735, în timpul unui război ruso-turc. Moldova a fost ocupată de armatele rusești, iar pacea a fost semnată ulterior la Iași. Acesta a fost începutul unei serii de invazii care aveau să destabilizeze Principatele Române în următoarele două secole. În 1768, Rusia a intrat din nou în conflict cu Imperiul Otoman, iar trupele sale au invadat Moldova și Țara Românească. Țarina Ecaterina a II-a a cerut anexarea Principatelor sau cel puțin acordarea independenței acestora, un plan care avea să paveze calea unei viitoare anexări. Ambițiile Rusiei au stârnit opoziția Austriei și Prusiei, care au forțat un compromis prin Tratatul de la Küçük Kaynarca.

Un alt război ruso-turc, izbucnit în 1787, a dus la o nouă trecere a trupelor rusești peste Nistru, frontiera de est a Moldovei. Tratatul de pace de la Iași, semnat în 1792, a obligat Imperiul Otoman să cedeze Rusiei teritoriul dintre Bug și Nistru, cunoscut sub numele de Transnistria.

Secolul XIX: ocupații succesive și pierderi teritoriale

În 1806, un nou război ruso-turc a adus din nou armatele rusești în Principatele Române. Deși Rusia a fost nevoită să se retragă ulterior, aceste ocupații repetate au devastat regiunile moldovenești și valahe. Generalul francez Louis Auguste Mariage a descris consecințele: „Locuitorii au fost expuși jafurilor, sărăciei și abuzurilor de neimaginat”. În 1812, după o altă confruntare, Rusia a anexat Basarabia, prin Tratatul de la București, declanșând un proces de rusificare intensivă.

În 1828, în contextul unui alt război ruso-turc, Rusia a ocupat Moldova și Dobrogea pentru șase ani, perioadă în care Pavel Kiseleff a instaurat un regim dur. Deși a implementat unele reforme administrative, ocupația a fost caracterizată de jafuri și exploatare economică intensă. Ulterior, în 1848, revoluțiile din Moldova și Țara Românească au fost înăbușite de intervenția trupelor ruse, care au staționat masiv în regiune în urma Convenției de la Balta Liman.

Războiul Crimeii (1853-1856) a marcat un alt moment important. Invazia rusă a dus la jafuri masive, inclusiv a tezaurului Principatelor, însă Tratatul de la Paris a forțat Rusia să restituie Basarabia de Sud Moldovei.

Secolul XX: pierderi teritoriale și ocupația sovietică

În 1877, România s-a aliat cu Rusia împotriva Imperiului Otoman, dar rezultatul a fost dezamăgitor. Deși România a obținut independența și Dobrogea, Rusia a anexat din nou Basarabia de Sud. În 1940, URSS a anexat Basarabia și Bucovina de Nord, iar în 1944, Armata Roșie a ocupat România în cadrul ofensivei împotriva Germaniei naziste. Ocupația sovietică a fost menținută până în 1958 și a fost însoțită de pierderi economice și represalii politice severe.

Contextul geopolitic actual: mai este posibilă o invazie?

Astăzi, România beneficiază de protecția oferită de NATO, iar riscul unei invazii convenționale este considerat redus. Oficialii români au subliniat în repetate rânduri că nu există dovezi clare privind o amenințare militară directă asupra țării, însă au atras atenția asupra războiului hibrid purtat de Rusia, în special prin acțiuni de dezinformare și intimidare în regiunea Mării Negre. În acest context, prezența trupelor NATO pe teritoriul României și scutul antirachetă de la Deveselu sunt văzute ca elemente-cheie pentru asigurarea securității naționale.

Totuși, războiul din Ucraina a demonstrat capacitatea Rusiei de a destabiliza regiunea și de a exercita presiuni asupra statelor din proximitate. Dacă Rusia ar desfășura o agresiune împotriva Republicii Moldova, România, ca membră NATO, ar putea oferi sprijin logistic și diplomatic, dar fără implicare militară directă, în conformitate cu regulamentele alianței. În același timp, Rusia continuă să-și proiecteze forța în Marea Neagră, iar România, împreună cu aliații săi, pune un accent deosebit pe consolidarea flancului estic al NATO pentru a preveni escaladările.

Citește și: Invazia eșuată a rușilor în România, bătălia de la Târgul Frumos: ce ne învață istoria

Amenințările nucleare și războiul hibrid

Deși o invazie convențională pare improbabilă, amenințările nucleare și utilizarea armelor de distrugere în masă rămân riscuri majore pentru securitatea globală. Liderii NATO au avertizat în repetate rânduri asupra „consecințelor severe” ale unei eventuale utilizări a armelor nucleare de către Rusia, subliniind angajamentul Alianței de a răspunde ferm oricărei provocări. În acest context, prezența forțelor americane și a echipamentelor militare moderne pe teritoriul României contribuie semnificativ la capacitatea țării de a face față unui atac convențional și de a descuraja orice agresiune în regiune.

Citește și: Ce furau soldații ruși de la români, în război. De ce aveau această obsesie

Lecții din trecut pentru o securitate modernă

Istoria celor 12 invazii rusești ne amintește de vulnerabilitatea geostrategică a României, dar și de reziliența sa. Integrarea în NATO și UE oferă o protecție fără precedent, dar România trebuie să continue să investească în apărarea sa și să rămână vigilentă. Contextul actual este diferit față de epocile trecute, dar trecutul ne arată că pacea și securitatea nu trebuie niciodată luate de-a gata.